Cand iti va fi frig, eu iti voi incalzi mainile intr-ale mele si iti voi sopti la ureche cuvinte pe care le-ai mai auzit, dar de care nu te vei mai satura. Cand cerului ii va curge albastrul in picaturi mari si grele, voi aduna din fiecare cate un strop si iti voi spala temerile... Cand privirea ti se va pierde in departari intunecate, ii voi aduce inapoi toate sclipirile ratacite... Cand te vei impiedica si vei cadea , te voi ajuta sa te ridici din nou. Cand te vei incurca in ganduri sau pareri, voi desface fiecare ghem de indoiala si voi cauta cuvintele pentru tine...
Imagineaza-ti o poveste fara inceput sau sfarsit... Intamplari, ganduri si vise suspendate intr-un prezent incert, dar continuu.
Ti-ar placea sa traiesti asa? Intre " A fost odata.." si "..pana la adanci batraneti" ? Nimic concret, cu timpul lasat sa se miste liber, neingradit de zile, luni sau ani.. Imagineaza-ti mai mult de atat. Ca timpul nu se misca mereu la fel. Face pauze mai mari sau mai mici, dar fara secunde care sa le masoare. Doar el stie ce inseamna mai mult sau mai putin. Se intoarce, apoi merge un pic mai repede si face din nou o pauza. Incetineste atunci cand noaptea e la jumatate, iar uneori se opreste de tot. Din nemiscare isi naste o forma. Prinde chiar si culoare. Cateodata devine rosu. Ca ciresele, vinul sau sangele. Alteori albastru. Ca marea. Sau cerul. Sau melancolia unei dupa-amieze ploioase. Alteori redevine negru. Iar uneori, scapand propriilor reguli, timpul poate lua forma pe care o vrei, in culoarea pe care o vrei. Si atunci poti povesti la nesfarsit despre forme si culori..
Ti-ar placea sa traiesti asa?
Asta e doar partea mea din poveste...
